joi, 4 ianuarie 2018

Tema pentru acasa de Nicolae Dabija - Recenzie


Bună tuturor şi la mulți ani!
Astăzi am venit cu recenzia unei cărți pe care am adorat-o și la care tot am spus că-i voi face recenzia și uitați-o. Sper să vă placă😊


Sinopsis:

Romanul lui Nicolae Dabija e un model de limbă românească. Semn că și-n Basarabia se scrie bine, iar pe alocuri-și mai bine decât se scrie la București sau Galați. Basarabenii nu trebuie să aibă complexe: marea literatură românească se scrie și la Chișinău, ca oriunde în Țară unde creează un maestru.(Ion LAZU)

Romanul “Tema pentru acasă” a lui Nicolae Dabija a apărut la editura Princeps, Iași în anul 2009. Carte este despre drama deportaților basarabeni și despre credința în Dumnezeu care i-a ajutat să o depășească. Tragedia acelor oameni nevinovați, umiliți de regimul comunist și destine cărora au fost făcute una cu pământul pentru simplul fapt că erau sau gândeau altfel.



  • Bestseller in Romania si Republica Moldova cu peste 50.000 de exemplare vândute
  • Peste 500 mii de împrumuturi in biblioteci
  • Roman tradus in şapte limbi



Recenzie:

Am numai cuvinte de laudă despre această carte.
Cartea mi-am adus-o tata, o carte frumoasa, ediție cartonată(vedeți poza)
M-am apucat să citesc această carte, recunosc, tot datorită tatălui meu care mi-a spus că îmi va plăcea și a avut dreptate, mulțumesc tati.



„Tema pentru acasă” prezintă povestea lui Mihai Ulmu. Un tânăr profesor în Poiana, pe care-l îndrăgesc toate elevele, dar el n-are ochi pentru niciuna. După ce Mihai e acuzat că duce prin noroi numele lui Stalin după ce
și-a asumat vina de a arunca portretul lui I. Stalin după  catedră, devenind un așa-zis dușman al poporului, acesta este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare.

Înainte de încheierea acelei lecții, de viață și de școală, profesorul lasă elevilor săi o temă pentru acasă: „A fi om în viață e o artă sau un destin?”
Răspunsul avea să îl afle după 13 ani de închisoare, chin, înjosire, calvar și pierderea celor dragi în Siberia de gheață, la Zarianca, în “Lagărul Morții”. M1-315 a fost numărul lui Mihai Ulmu

În carte este prezentată povestea celor două personaje principale:
Mihai e un tânăr de 25 de ani, ale cărui experiențe de viață, dureri și plângeri m-au emoționat până la lacrimi. Profesor de limba și literatura română la un liceu din Poiana, Mihai Ulmu își cucerește elevii prin cuvântul cald și privirea blândă. Un tânăr pentru care Cartea reprezintă arma supremă.
Maria Răzeșu e o tânără zveltă, care mi-a plăcut la nebunie. Fosta elevă a lui Ulmu reușește să impresioneze prin istețimea (ea fiind cea din spatele planului de evadare) și curajul de care dă dovadă. O adolescentă visătoare, dar realistă, care vrea să se afirme, să iasă din mulțime, să fie diferită. Să fie Ea.
Mi-a plăcut că la fiecare capitol exista câte un citat frumos de exemplu acesta "Omul - oglinda prin care trebuie privit Universul." (George Bernard Shaw)
"Tema pentru acasă" este un roman unic. Incomparabil cu alte cărți citite. Autorul reușește să facă din simplitate ceva fabulos, ceva total diferit.
Dragostea dintre cei doi ar părea imposibilă în situația în care se aflau dar tocmai greutățile au făcut ca dragostea acestora să fie mai puternică și să iasă la suprafață asemenea unei flori ieșită dintre spini, agățându-se de unica rază de lumină care era încă pură.
Finalul poveștii de iubire a fost neașteptat și cutremurător, după ce Maria a dat naștere lui Mircea, copilul le este luat după 2 ani și dus la orfelinat, la o distanță de 10 km de lagăr, de unde mama lui încearcă să-l salveze însă este împușcată iar Mihai își regăsește fiul după ce este eliberat și se întoarce în Poiana.

Recomand această carte tuturor, e un roman care nu puteți să-l ratați, pe mine unul m-a convins că este o capodoperă a scrisului frumos.

Acum în încheiere vă întreb și pe voi, A fi om în viață e o artă sau un destin?
Eu vă spun sincer că pentru mine este o artă, arta de a trăii frumos, e arta de a fi tu însuți, cu toate ale tale: bucurii, dureri, speranțe, decepții, realizări și altele. O spun din proprie experiență, mai am câteva zile și împlinesc 18 ani iar până acum am trecut prin mai multe situații mai bune sau mai rele dar totuși am mers înainte, pentru unele momente unde chiar mi s-a părut aproape imposibil deși știu că nimic nu e imposibil (mi-am dovedit asta) , le mulțumesc pe această cale prietenilor, chiar și celor de moment și chiar și celor care nu aveau în gând să facă ceva pentru mine și au fost o lecție în viață, le mulțumesc. Dar în primul rând le mulțumesc părinților, bunicilor, cei care îmi sunt cel mai aproape pentru tot.❤  

Cam atât pentru această postare, sper că v-a plăcut, a trecut ceva timp de când nu am mai postat.
Vă mulțumesc pentru atenție, vă aștept și în comentarii dacă mai aveți ceva e spus.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu